Capitolul trei, în care discutăm dacă asistența socială este cea mai mare problemă cu care se confruntă economia românească, dacă ne ia o mare parte din bani, motiv pentru care noi, oamenii harnici, nu putem trăi mai bine

Cu privire la infamul ajutor social

În România, sub președinția lui Traian Băsescu, după 2010, a început criminalizarea sărăciei, adică introducerea discursului că cei săraci sunt săraci din propria lor vină, pentru că nu vor și nu le place să muncească, că numărul mare de ”asistați sociali” ia bani de la contribuabilii cinstiți și că de aceea angajatorii care altfel ar face ca economia românească să prospere nu găsesc forța de muncă (ieftină și mereu disponibilă) de care au nevoie. 

Citez cuvintele cercetătoarei și jurnalistei Victoria Stoiciu atunci când spun că lupta împotriva sărăciei s-a transformat în România într-un război împotriva sărăciei, care s-a infiltrat la toate nivelurile societății, încât astăzi spunem și scriem fără să reflectăm, fără să ne întrebăm sau să ne îndoim, că „nevoiașii” sunt sursa celor mai multe probleme, de la siguranța publică la progresul lent al infrastructurii, de la asistența medicală precară la sărăcia care afectează încă un procent mai mare din societatea românească. 

Termenul românesc de „asistați sociali” este un termen neo-liberal, care îi pune laolaltă și îi stigmatizează pe cei care nu au venituri. Avem tendința de a confunda acest lucru cu mulțimea „ei trăiesc din impozitele noastre”, când suma de bani pe care o primesc din impozitele noastre în fiecare an nu ar fi suficientă pentru a construi 2 km de autostradă în cel mai ieftin loc. 

Pentru că ce arată cifrele și care sunt expresiile corecte?

Denumirea corectă a ajutorului social este venit minim garantat, care se ridică la 170 lei/lună pentru o familie de o persoană și la 631 lei/lună pentru o familie de 5 persoane. Pentru întreaga familie, nu pentru fiecare persoană în parte. 

În iunie 2023, 161.852 de persoane singure sau familii beneficiau de această prestație la nivel național (adică la 19 milioane de locuitori), ceea ce a costat țara un total de 48.755.100 de lei, adică mai puțin de 10 milioane de euro. Valoarea prestațiilor este cuprinsă între 200 și 400 de lei, cei mai puțini beneficiari fiind din județele București (245) și Ilfov (851), iar cei mai mulți din județele Dolj (1.219) și Bacău (9.232). În județul Covasna, în luna iunie au primit ajutor social un număr de 1.695 de beneficiari la 199.903 locuitori, în valoare de 619.295 de lei. Dacă înmulțim această sumă cu 12, ajungem tot la 7.431.540 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 1,5 milioane de euro pentru întregul an.

O explicație plauzibilă pentru diferența dintre numărul de persoane care trăiesc din venitul minim garantat în funcție de județ este numărul de locuri de muncă disponibile în județul respectiv. Acolo unde există o piață mare de angajare și o ocupare continuă a forței de muncă, numărul persoanelor care beneficiază de „asistență socială” este mult mai mic, în timp ce în regiunile în care rata șomajului este deja ridicată, numărul persoanelor care beneficiază de prestații este, în mod natural, mai mare. 

Evident, numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei extreme este mult mai mare, dar nu toți cei care sunt eligibili depun o cerere sau, dacă o fac, se dovedește că nu sunt eligibili. 

De ce nu depun o cerere și de ce nu sunt eligibili toți cei foarte săraci?

Ei nu depun o cerere pentru că nu merită. Pe de o parte, suma este atât de mică încât oricum ai nevoie de un venit suplimentar, tot trebuie să cerșești sau să răzbești pentru a trăi. Pe lângă depunerea cererii, va trebui să declare veniturile membrilor familiei și să aducă o dovadă de la Agenția pentru ocuparea forței de muncă care să ateste că este o persoană înregistrată ca persoană în căutarea unui loc de muncă. Evaluarea socială la fața locului va confirma (sau nu) că are dreptul la venitul minim garantat, iar dacă are acest drept, dar are sau va avea un venit în perioada în care primește prestația, valoarea venitului va fi dedusă din suma acordată și va primi doar diferența. 

Nu trebuie să trimitem persoanele care beneficiază de „ajutor social” să lucreze în comentariile online, pentru că sunt atât lucrători înregistrați obligatoriu, cât și obligați să facă muncă în folosul comunității acolo, unde și când îi trimite Primăria sau Direcția de Asistență Sociale din subordinea ei. 

Pe scurt, în cazul în care o familie are un venit net lunar mai mic de 675 de lei de persoană, aceasta are dreptul să depună o cerere, care este de fapt un întreg dosar dacă luăm în considerare toate documentele care trebuie atașate la cerere, eliberate de mai multe instituții diferite.   

Având în vedere cuantumul și complexitatea accesului la venitul minim garantat, poate că una dintre cele mai nepotrivite și mai puțin apropiate de adevăr dintre acuzațiile care „raționalizează” prejudecățile împotriva romilor este afirmația că „ei trăiesc din taxele noastre”, pentru că cei care o fac sunt cei care mai degrabă supraviețuiesc, în timp ce restul nu profită de această opțiune. 

Notă: În ianuarie 2023, a fost adoptat un proiect de lege pentru modificarea cuantumului și a procedurii de acordare a venitului minim garantat, care se va numi venit minim de incluziune și va fi format din două componente: o alocație de integrare (de incluziune) și o prestație pentru familiile cu copii. Legea a intrat în vigoare în luna aprilie a acestui an, dar metodologia se va aplica abia din ianuarie 2024. 

Această serie de articole face parte din proiectul nostru de conștientizare „pRObleMA?“, care își propune să combată prejudecățile împotriva romilor și este susținut de Fondul Cultural Național din România. Scopul acestei serii de articole este de a ne îmbogăți „cunoștințele” despre romi, de a ne înțelege prejudecățile și de a ne reduce nivelul de respingere, nuanțând sau schimbând perspectiva a ceea ce considerăm a fi anumite convingeri ferme.